Competiția dintre marile puteri ale secolului XXI nu se mai desfășoară pe câmpurile de luptă sau pe piețele petroliere; acum are loc în circuitele microscopice ale semiconductorilor. Aceste componente, odinioară tratate drept coloana vertebrală invizibilă a electronicelor de larg consum, au devenit prima linie a diviziunii geopolitice globale de astăzi. Ceea ce a început ca o dispută comercială bazată pe tarife a evoluat în ceva mult mai serios: un război tehnologic la scară largă, centrat pe o componentă minusculă ca dimensiuni, dar imensă ca valoare strategică - cipul semiconductor. După cum spune proverbul, „Cine controlează cipurile controlează lumea”. A controla aici înseamnă a deține cheile viitorului inteligenței artificiale, al calculului cuantic, al lanțurilor de aprovizionare globale și al armamentului avansat. De la telecomenzile TV la sateliți, cipurile de siliciu sunt peste tot.

Problema este că Washingtonul consideră ascensiunea tehnologică a Chinei ca pe o amenințare existențială la adresa poziției Americii, în timp ce Beijingul vede tarifele americane ca pe o încercare de a opri ascensiunea sa înainte de a începe. Fiecare interdicție la export, fiecare program de subvenții și fiecare restricție de piață trimite acum unde de șoc în întreaga lume, atrăgând aliații și rivalii deopotrivă în cursa pentru semiconductori. Acestea nu sunt simple dispute comerciale, ci o luptă complexă care va determina cine va conduce următoarea ordine globală: Statele Unite cu dominația lor tehnologică sau China cu ambiția sa de autosuficiență. Miza este mai mare ca niciodată - nimic mai puțin decât controlul asupra puterii globale însăși.

Această rivalitate a început cu tarifele vamale în 2018, după ce Washingtonul a acuzat Beijingul de furt de proprietate intelectuală și practici comerciale neloiale. Aceste acuzații au declanșat un război comercial care a zguduit piețele globale, transformându-se în cele din urmă într-un conflict mai strategic: războiul semiconductorilor. Perspectiva Chinei este modelată de ceea ce numește „Secolul Umilinței”, considerând presiunea externă ca pe o altă încercare de a o menține în urmă din punct de vedere tehnologic - făcând din producția de cipuri atât un obiectiv politic, cât și un obiectiv strategic.

Taiwanul adaugă un alt nivel de tensiune. Insula produce majoritatea semiconductorilor avansați din lume și găzduiește TSMC, ceea ce o face atât un atu strategic, cât și un potențial punct de criză. Statele Unite spun că sprijină Taiwanul pentru a-și păstra avantajul tehnologic, în timp ce obiectivele Chinei merg mult mai departe: reunificarea și ruperea controlului american. „Războiul siliciului” este, prin urmare, legat de unele dintre cele mai periculoase puncte de criză geopolitice din lume. Cipurile nu mai sunt doar componente - sunt instrumente de putere. SUA și China nu mai sunt doar în competiție; sunt blocate într-un război fără bombe sau rachete, purtat prin lanțuri de aprovizionare și microcircuite.

Ceea ce face ca industria cipurilor să fie unică este faptul că nicio țară nu poate controla întregul proces. Statele Unite sunt lideri în design și software; Taiwanul și Coreea de Sud domină producția avansată; Olanda furnizează echipamente esențiale de litografie; Japonia furnizează materiale specializate. China rămâne în urmă în cele mai avansate segmente. Orice perturbare din America sau Taiwan poate paraliza industrii întregi, făcând din industria semiconductorilor unul dintre cele mai importante puncte geopolitice de blocare din lume. Iar implicațiile depășesc cu mult economia: cipurile alimentează drone, rachete hipersonice și instrumente moderne de război. Obiectivul strategic al Americii este clar - să izoleze China de cele mai avansate tehnologii pentru a păstra dominația SUA.

Realitatea este dură: următorul război global s-ar putea să nu se poarte cu tancuri sau arme nucleare, ci cu semiconductori. Oricine va câștiga războiul cipurilor nu va controla doar tehnologia, ci și regulile noii ordini globale. Siliciul este acum văzut ca noul petrol, noul oțel, chiar și noul praf de pușcă al secolului XXI.

Statele Unite văd războiul cipurilor ca poarta de acces către putere în acest secol, motiv pentru care semiconductorii au trecut din domeniul comerțului în domeniul strategiei. Nu mai sunt tratați ca bunuri de consum, ci ca arme de influență. Washingtonul dorește să-și păstreze statutul de unică superputere mondială, iar în era digitală, semiconductorii sunt cea mai ascuțită armă a sa. Strategia sa are două direcții: sufocarea progresului tehnologic al Chinei și construirea unei fortărețe de aliați pentru a apăra poziția de lider a Americii. Aceasta include interzicerea firmelor precum Huawei și SMIC, includerea pe lista neagră a companiilor de tehnologie chineze și restricționarea echipamentelor avansate de litografie EUV și DUV.

Legea CHIPS and Science din 2022 — subvenții de peste 50 de miliarde de dolari — subliniază faptul că siliciul este acum o chestiune de securitate națională, nu de economie. Mai important, America a reușit să-și atragă aliații — Japonia, Olanda, Coreea de Sud și Taiwan — în această alianță a siliciului, folosindu-i pentru a-și impune politicile. Decizia TSMC de a construi fabrici în Arizona nu este doar o mișcare economică: este un pas geopolitic pentru a ancora influența SUA în producția de cipuri avansate.

Realiștii susțin că această alianță nu este cooperare, ci aliniere pentru supraviețuire. SUA trasează noi linii de război rece pentru a decide cine conduce și cine urmează. Transformarea semiconductorilor într-o armă depășește cu mult concurența pieței libere; este vorba despre protejarea dominației într-un sistem în care tehnologia este cea mai ascuțită lamă. America vrea să împiedice China să atingă paritatea; China, pe de altă parte, vede fiecare interdicție sau sancțiune americană ca un alt capitol dintr-o lungă istorie a umilinței. Pentru Beijing, semiconductorii sunt nucleul supraviețuirii naționale. „Made in China 2025” și subvențiile masive de stat fac parte din această misiune. China investește miliarde în siliciu - cercetare, proiectare și fabricație - și recrutează ingineri din întreaga lume pentru a atinge un singur obiectiv: ruperea dependenței de Occident.

Totuși, China rămâne prinsă în ceea ce realiștii numesc „capcana dependenței de tehnologie”. Poate proiecta cipuri, dar se bazează în continuare pe litografia olandeză, producția taiwaneză și instrumentele software americane. China urcă un munte tehnologic, în timp ce SUA continuă să elimine treptele. Pentru Beijing, ruperea controlului Americii asupra tehnologiei este esența renașterii naționale. Pentru Xi Jinping, semiconductorii nu sunt doar motoare economice - sunt instrumente de suveranitate. Într-o lume în care tehnologia este un câmp de luptă, pierderea războiului cipurilor ar însemna un nou „secol de umilință”, în timp ce acceptarea parității chineze ar însemna ca SUA să renunțe la poziția de lider global. Niciunul dintre rezultate nu este acceptabil. Aceasta este o luptă existențială, nu o rivalitate economică.

Conflictul nu mai este doar unul dintre SUA și China - ci remodelează întreaga ordine mondială. Apar două lumi tehnologice: una construită pe cipuri americane și lanțuri de aprovizionare occidentale, cealaltă aliniată cu ecosistemul Chinei în creștere rapidă. Aliații sunt prinși la mijloc. Taiwanul, care produce 90% dintre cele mai avansate cipuri din lume, are acum o importanță strategică enormă și un potențial declanșator al conflictului. Coreea de Sud se află la o răscruce între alianța sa de securitate cu Washingtonul și cea mai mare piață de export a sa din China. Țările de Jos au văzut cum industria sa a devenit un instrument al strategiei SUA după ce au fost presate să împiedice ASML să vândă echipamente avansate de litografie către China. UE, reticentă în a alege o tabără, investește miliarde în construirea propriului sector de cipuri - nevrând să rămână în urmă într-o lume în care tehnologia este noua armă nucleară.

Însă economia globală va plăti un preț greu. Divizarea lanțurilor de aprovizionare înseamnă costuri mai mari, fabrici redundante și inovare mai lentă. Națiunile în curs de dezvoltare vor fi forțate să se alinieze într-o tabără sau alta - o aliniere impusă lor de un război pe care nu l-au început. Economia globală va rămâne instabilă ani de zile.

Realiștii vor spune că această evoluție este naturală în rivalitatea dintre marile puteri, dar mizele sunt mult mai periculoase. Dacă secolul al XX-lea a fost era „războaielor petrolului”, secolul al XXI-lea va fi era „războaielor siliciului”. Diferența este că petrolul se găsea în multe locuri - dar cipurile depind de o mână de puncte de blocare, ceea ce face ca economia globală să fie fragilă și extrem de vulnerabilă la conflicte. Războiul semiconductorilor nu este doar economic; este o bombă geopolitică cu ceas.

Concluzie:

Rivalitatea în domeniul semiconductorilor nu este o confruntare tradițională între armate, ci o bătălie mult mai complexă, împletită cu elementele vitale ale economiei globale. Fiecare restricție americană sporește determinarea Chinei; fiecare efort chinez pentru autosuficiență amplifică teama Washingtonului de a pierde dominația - creând un ciclu de escaladare fără sfârșit. Această competiție nu poate fi rezolvată prin diplomație sau compromisuri, așa cum s-a întâmplat în disputele comerciale din trecut, deoarece tehnologia a devenit esența puterii. Totuși, în căutarea dominației, atât Washingtonul, cât și Beijingul ar putea sfârși prin a slăbi chiar sistemul global de care se bazează economiile lor.

Istoria își va aminti „Războiul Rece al Siliciului” din secolul XXI nu ca pe o eră a inovației, ci ca pe o forță care a demontat ordinea mondială.

Prețurile paladiului au scăzut marți, în ciuda unui dolar mai slab și a așteptărilor tot mai mari că Rezerva Federală va reduce ratele dobânzilor la ședința de luna viitoare.

UBS și-a majorat previziunile privind prețul paladiului cu 50 de dolari pe uncie pe toate orizonturile de timp, invocând așteptările că piața va rămâne într-un ușor deficit de ofertă până anul viitor.

Banca a menționat că sentimentul pieței opțiunilor față de paladiu rămâne ușor pozitiv, deși s-a apropiat de neutru în comparație cu începutul anului.

Volatilitatea implicită între opțiunile de cumpărare și de vânzare pe termen de la una la șase luni oscilează în prezent între 1,8% și 2,4%, în scădere de la vârfurile de 3,4% până la 9,1% atinse la începutul anului.

UBS a adăugat că creșterea anterioară a optimismului - de la începutul lunii noiembrie 2024 până la sfârșitul lunii ianuarie 2025 - a fost determinată în mare parte de îngrijorările legate de potențialele noi sancțiuni care vizează exporturile de paladiu din Rusia.

Rusia reprezintă aproximativ 40% din aprovizionarea globală cu metale extrase, dar, având în vedere că metalul rusesc continuă să ajungă pe piețele internaționale, îngrijorările legate de întreruperile aprovizionării s-au diminuat.

Volatilitatea prețurilor pe termen scurt va depinde în mare măsură de rezultatul anchetei Departamentului Comerțului al SUA, conform Secțiunii 232, privind mineralele critice, precum și de o petiție antidumping depusă de compania minieră Sibanye și de sindicatul United Steelworkers. Participanții la piață așteaptă decizia administrației cu privire la impunerea de tarife vamale la importurile de paladiu.

În ciuda creșterii prețului țintă, UBS a declarat că vede un potențial de creștere mai puternic pentru alte metale prețioase decât pentru paladiu, chiar dacă se așteaptă ca piața paladiului să rămână într-un ușor deficit până în 2026.

Între timp, indicele dolarului american a scăzut cu 0,4%, ajungând la 99,7 puncte, până la ora 15:42 GMT, după ce s-a tranzacționat între 100,2 și 99,7.

În tranzacțiile futures, paladiul pentru livrare în decembrie a scăzut cu 0,8%, ajungând la 1.393,5 dolari pe uncie, la ora 15:43 GMT.

Bitcoin a crescut marți, prelungindu-și revenirea după pierderile recente, pe măsură ce așteptările privind o posibilă reducere a ratei dobânzii de la Fed în decembrie s-au consolidat, contribuind la creșterea activelor sensibile la risc.

Totuși, raliul părea să piardă din avânt, investitorii rămânând foarte prudenți față de piața cripto după scăderile abrupte înregistrate în octombrie și începutul lunii noiembrie.

Altcoin-urile au înregistrat câștiguri mai puternice marți, dar își revin și după pierderile puternice din ultima lună.

Bitcoin a crescut cu 0,8%, ajungând la 88.187,9 dolari, până la ora 00:43 ET (05:43 GMT).

Bitcoin beneficiază de pariurile reduse din decembrie

Revenirea de la minimul ultimelor șapte luni a fost determinată în principal de o revigorare a așteptărilor că Rezerva Federală ar putea reduce ratele dobânzilor în decembrie. Cel puțin doi oficiali ai Fed și-au exprimat sprijinul pentru o astfel de mișcare, contribuind la modificarea prețurilor de pe piață.

Piețele futures atribuie acum o probabilitate de 77,2% unei reduceri de 25 de puncte de bază la întâlnirea din 9-10 decembrie, în creștere de la doar 41,8% cu o săptămână mai devreme, potrivit instrumentului FedWatch al CME.

Schimbarea a declanșat o creștere amplă a activelor de risc, iar criptomonedele s-au alăturat revenirii, deși câștigurile lor au fost în urma redresării bruște a acțiunilor - în special a acțiunilor din domeniul tehnologiei. Deși criptomonedele se tranzacționează adesea în tandem cu cele din domeniul tehnologiei, acestea au început să se decupleze de această corelație de la începutul lunii octombrie.

Prețurile criptomonedelor s-au aflat într-un trend descendent prelungit de luna trecută, sub presiunea mai multor factori. Traderii cu amănuntul au rămas precauți după prăbușirea rapidă din octombrie, în timp ce intrările de fonduri instituționale s-au redus considerabil, ETF-urile Bitcoin listate în SUA înregistrând cinci săptămâni consecutive de ieșiri.

Piețele așteaptă acum cu nerăbdare o serie de viitoare publicații economice americane pentru indicii înainte de reuniunea Fed din decembrie. Inflația prețurilor de producție și vânzările cu amănuntul din septembrie sunt așteptate marți mai târziu, în timp ce indicatorul preferat al inflației de către Fed, indicele PCE de bază, va apărea joi.

Prețurile criptomonedelor astăzi: Altcoin-urile conduc revenirea

Activele criptografice mai ample au avut o evoluție puțin mai bună decât Bitcoin marți, cu o căutare selectivă de chilipiruri printre numele aflate în declin.

Ether a urcat cu 3,2%, ajungând la 2.928,08 dolari, în timp ce Ripple (XRP) a crescut cu 8,7%, ajungând la 2,2523 dolari.

Prețurile petrolului au scăzut marți, deoarece îngrijorările legate de oferta abundentă au depășit îngrijorările legate de continuarea sancțiunilor asupra transporturilor rusești, în timp ce discuțiile de pace care vizau încheierea războiului din Ucraina nu au înregistrat progrese.

Prețul țițeiului Brent a scăzut cu 33 de cenți, sau 0,5%, la 63,04 dolari pe baril la ora 11:46 GMT. Țițeiul West Texas Intermediate din SUA a scăzut cu 32 de cenți, sau 0,5%, la 58,52 dolari.

Ambele indici de referință au crescut cu 1,3% luni, după ce îndoielile tot mai mari cu privire la ajungerea la un acord de pace între Rusia și Ucraina au amplificat așteptările că fluxurile restricționate de țiței și combustibil rusesc sancționat vor persista.

În ciuda anxietății pieței cu privire la livrările rusești, proiecțiile mai ample privind cererea și ofertă pentru 2026 indică o piață mai supraaprovizionată, multiple previziuni sugerând că creșterea ofertei va depăși cererea anul viitor.

Priyanka Sachdeva, analist senior de piață la Phillip Nova, a declarat într-o notă de marți: „Pe termen scurt, principalul risc constă în supraofertă, iar nivelurile actuale ale prețurilor par vulnerabile la presiuni”.

Pe fondul noilor sancțiuni care vizează compania de stat rusă Rosneft și producătorul privat Lukoil, alături de regulile care interzic intrarea în Europa a produselor rafinate din țiței rusesc, unele rafinării indiene - inclusiv rafinăria privată Reliance - și-au redus achizițiile de petrol rusesc.

Având în vedere numărul limitat de cumpărători alternativi, Rusia încearcă să extindă livrările către China. Viceprim-ministrul Alexander Novak a declarat marți că Moscova și Beijingul discută modalități de creștere a exporturilor de petrol rusesc către China.

Giovanni Staunovo, analist la UBS, a remarcat: „Participanții la piață încă evaluează dacă cele mai recente sancțiuni europene și americane vor afecta în mod semnificativ exporturile de petrol ale Rusiei.”

Chiar și așa, analiștii se concentrează în principal pe riscul unor dezechilibre mai mari între cerere și ofertă. Deutsche Bank a proiectat un surplus de cel puțin două milioane de barili pe zi în 2026, fără o cale clară de revenire la condițiile de deficit dinainte de 2027, potrivit unui raport de luni.

„Traiectoria până în 2026 rămâne înclinată în jos”, a declarat analistul Michael Shoh.

Așteptările privind o piață mai slabă anul viitor continuă să depășească efectul de susținere al negocierilor de pace blocate, care anterior ajutaseră la stabilizarea prețurilor. Un acord de pace ar putea, în cele din urmă, ridica sancțiunile impuse Moscovei, ceea ce ar putea elibera pe piață volume mari dintr-o ofertă anterior limitată.

Cu toate acestea, petrolul continuă să se bucure de un anumit sprijin din cauza așteptărilor tot mai mari că Rezerva Federală va reduce ratele dobânzilor la reuniunea sa de politică monetară din 9-10 decembrie, după ce mai mulți oficiali ai Fed au semnalat deschidere către o relaxare.

O reducere a ratei dobânzii ar putea stimula activitatea economică și ar putea consolida cererea de petrol.

„Temerile legate de supraofertă trag piața într-o direcție, în timp ce speranțele unei cereri mai puternice, determinate de relaxarea monetară, o trag în cealaltă direcție”, a spus Sachdeva.