Yenul japonez a scăzut vineri în tranzacțiile asiatice față de un coș de valute majore și minore, pe cale să înregistreze prima sa pierdere în trei zile față de dolarul american, pe fondul îmbunătățirii apetitului pentru risc pe piețele financiare globale și a scăderii cererii pentru moneda japoneză ca refugiu sigur.

Banca Japoniei urmează să se întrunească săptămâna viitoare, iar piețele anticipează în general o creștere a ratei dobânzii cu 25 de puncte de bază. Investitorii urmăresc cu atenție declarațiile guvernatorului Kazuo Ueda pentru semnale mai clare privind direcția politicii monetare în 2026.

Prezentare generală a prețurilor

• Cursul de schimb al yenului japonez astăzi: Dolarul american a crescut față de yen cu aproximativ 0,15%, ajungând la 155,77, de la un nivel de deschidere de 155,58, în timp ce minimul sesiunii a fost înregistrat la 155,45.

• Yenul a încheiat tranzacțiile de joi în creștere cu aproximativ 0,3% față de dolar, marcând a doua creștere zilnică consecutivă, susținut de vânzările de dolar american în urma unei ședințe a Rezervei Federale mai puțin agresive.

Piețele globale

Piețele bursiere americane de pe Wall Street au înregistrat noi maxime record într-un mediu în general pozitiv, în special după ce Rezerva Federală a implementat a treia reducere consecutivă a ratelor dobânzilor din SUA.

Fed a anunțat, de asemenea, că va începe să achiziționeze titluri de stat pe termen scurt începând cu 12 decembrie, cu scopul de a gestiona nivelurile de lichiditate de pe piață, cu o rundă inițială de aproximativ 40 de miliarde de dolari în bonuri de trezorerie.

Aceasta sumă se adaugă celor aproximativ 15 miliarde de dolari pe care Rezerva Federală le va reinvesti în obligațiuni de trezorerie începând cu această lună, din titlurile garantate cu ipoteci ajunse la scadență.

dolar american

Indicele dolarului american a crescut cu aproximativ 0,1% vineri, revenind de la minimul ultimelor două luni de 98,13 puncte, reflectând o redresare a monedei americane față de un coș de valute globale.

Dincolo de cumpărăturile la prețuri avantajoase la niveluri mai scăzute, revenirea dolarului vine în contextul în care investitorii așteaptă semnale mai clare și mai puternice cu privire la traiectoria ratelor dobânzilor din SUA în 2026.

Banca Japoniei

Banca Japoniei își va desfășura ședința de politică monetară săptămâna viitoare, pe fondul așteptărilor puternice privind o majorare a ratei dobânzii cu 25 de puncte de bază, până la un interval de 0,75%, cel mai ridicat nivel din 2008, la începutul crizei financiare globale.

Piețele monitorizează îndeaproape comentariile guvernatorului Kazuo Ueda privind perspectivele politicii monetare în 2026, într-un moment în care sunt în creștere așteptările că guvernul japonez ar putea recurge la noi măsuri fiscale expansioniste, adăugând complexitate peisajului politic cu care se confruntă Banca Japoniei.

Ratele dobânzilor japoneze

• În urma datelor recente privind inflația și salariile din Japonia, prețul de piață pentru o majorare a ratei dobânzii cu un sfert de punct procentual de către Banca Japoniei la ședința sa din decembrie s-a stabilizat peste 80%.

• Guvernatorul Băncii Japoniei, Kazuo Ueda, a prezentat săptămâna trecută o perspectivă mai optimistă asupra economiei japoneze, afirmând că banca centrală va evalua avantajele și dezavantajele creșterii ratelor dobânzilor la următoarea ședință de politică monetară.

• Trei oficiali guvernamentali au declarat pentru Reuters că Banca Japoniei va majora probabil ratele dobânzilor la sfârșitul lunii decembrie.

Așa cum se subliniază în Strategia de Securitate Națională recent publicată, administrația președintelui Donald Trump a pus din nou accent pe menținerea influenței și controlului în America Latină. Presiunea tot mai mare exercitată de Washington asupra Venezuelei este o expresie clară a acestei noi doctrine de politică externă, recenta confiscare a unui petrolier în largul coastei Venezuelei marcând cea mai recentă escaladare. În acest context, este important să înțelegem cum a devenit sectorul petrolier al țării parte a unui concurs geopolitic mai amplu.

De când Statele Unite au impus sancțiuni asupra țițeiului venezuelean în 2015, producția de petrol a țării s-a deteriorat dramatic. Ani de scădere a veniturilor din petrol au cauzat o scădere masivă a investițiilor în infrastructura energetică, ceea ce înseamnă că chiar și o ridicare completă a sancțiunilor ar face extrem de dificilă relansarea producției la ceva care să semene cu „anii de glorie”. Cu toate acestea, o oarecare relaxare a sancțiunilor în ultimii ani a permis Venezuelei să crească semnificativ producția. Totuși, cea mai recentă escaladare a acțiunilor Casei Albe - inclusiv atacuri asupra ambarcațiunilor suspectate de contrabandă cu droguri și confiscarea unui petrolier - a introdus o nouă incertitudine în perspectivele producției venezuelene.

Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, însă astăzi contribuie cu doar 1% din oferta globală. Țara reprezintă aproximativ 17% din rezervele globale dovedite, cu peste 300 de miliarde de barili. Prin comparație, Statele Unite dețin aproximativ 81 de miliarde de barili. La mijlocul anilor 1990, Venezuela producea aproximativ 5% din petrolul mondial.

Însă anii de gestionare defectuoasă, investiții insuficiente și sancțiuni americane au dus la prăbușirea producției. Natura extrem de grea a țițeiului venezuelean face, de asemenea, extracția costisitoare și complexă din punct de vedere tehnic. Cu sancțiunile americane încă în vigoare, cea mai mare parte a petrolului venezuelean curge acum către China prin „flote din umbră”, permițând ambelor țări să ocolească restricțiile.

În ultimele luni, administrația Trump și-a extins prezența militară în apropierea Venezuelei. Trump a ordonat distrugerea mai multor ambarcațiuni mici din regiune, acuzându-i pe cei aflați la bord că traficează droguri pentru carteluri majore. Administrația a declarat că forțele americane au ucis cel puțin 87 de persoane în 22 de atacuri recunoscute în Caraibe și Pacificul de Est de la începutul lunii septembrie. Aceasta marchează cea mai mare prezență militară americană în America Latină din ultimele decenii, ceea ce a stârnit speculații că operațiunile terestre ar putea fi următorul pas.

În decembrie, președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, a susținut că adevărata motivație din spatele acțiunii militare americane a fost petrolul, o acuzație pe care Departamentul de Stat al SUA a negat-o rapid. Președintele columbian Gustavo Petro a fost de acord cu evaluarea lui Maduro, spunând că campania militară de trei luni împotriva Caracasului nu a însemnat nimic mai mult decât „negocieri privind petrolul”. Petro a adăugat că Trump „nu se gândește la democrația venezueleană și nici măcar la traficul de droguri”.

Trump și-a exprimat clar poziția față de Maduro, insistând deschis pentru o schimbare de regim. La sfârșitul lunii noiembrie, rapoartele au indicat că Trump i-a dat lui Maduro un termen limită pentru a se retrage. Maduro ar fi cerut „amnistie globală” pentru el și aliații săi. Conform unor scurgeri de informații către Miami Herald, Trump i-a spus lui Maduro: „Te poți salva pe tine și cercul tău apropiat, dar trebuie să părăsești țara acum”. Aceleași rapoarte au spus că Trump a oferit o cale de trecere sigură pentru Maduro, soția sa și fiul său, „numai dacă acesta este de acord să demisioneze imediat”.

Chiar și cu dorința clară a lui Trump de a-l înlătura pe Maduro, întrebarea dacă acesta dorește să controleze direct petrolul venezuelean rămâne incertă. Având în vedere provocările extragerii țițeiului ultra-greu din Venezuela și deteriorarea severă a infrastructurii energetice a țării, relansarea producției ar fi departe de a fi ușoară. Francisco J. Monaldi, directorul Programului Energetic pentru America Latină de la Institutul Baker al Universității Rice, estimează producția venezueleană la puțin sub un milion de barili pe zi astăzi și sugerează că aceasta ar putea crește la 4-5 milioane de barili pe zi doar dacă s-ar investi 100 de miliarde de dolari pe parcursul a zece ani.

Juristul și expertul în industria petrolieră venezueleană, José Ignacio Hernández, a remarcat că „sectorul petrolier din Venezuela este distrus... Nu este o piață atractivă pe termen scurt, mai ales pentru o țară precum Statele Unite, care are deja cea mai mare producție de petrol din lume”. El a adăugat că Maduro a oferit deja firmelor americane acces la proiecte petroliere și aurifere din Venezuela. „Dacă Trump ar fi vrut un acord exclusiv pentru a controla petrolul venezuelean, ar fi acceptat oferta lui Maduro”, a spus Hernández.

Se crede că operațiunile petroliere din Venezuela sunt împărțite aproximativ după cum urmează: PDVSA deține aproximativ 50%; Chevron în jur de 25%; societăți mixte conduse de China 10%; companii rusești 10%; și firme europene 5%. De când Trump a relaxat restricțiile asupra operațiunilor Chevron din Venezuela, firma americană importă aproximativ 150.000-160.000 de barili pe zi în Statele Unite.

Experții notează, de asemenea, că, chiar dacă regimul ar fi înlocuit, este puțin probabil ca Venezuela să își predea direct activele petroliere Statelor Unite. Orice nou guvern ar evita să pară că renunță la resursele cheie ale țării, ceea ce ar putea provoca consecințe negative interne. Cu toate acestea, ar putea permite o participare mai mare din partea companiilor petroliere globale în schimbul investițiilor masive necesare pentru reabilitarea infrastructurii energetice prăbușite a țării.

Odată cu ieșirea din ascunzătoare a liderului opoziției pentru a accepta Premiul Nobel pentru Pace și cu confiscarea unui petrolier de către Statele Unite în largul coastei Venezuelei, eforturile Washingtonului de a-l detrona pe Maduro par departe de a se fi încheiat.

Indicii bursieri americani au scăzut joi, pe măsură ce piețele au asimilat declarația Rezervei Federale, la fel ca și presiunea asupra sectorului tehnologic în urma rezultatelor dezamăgitoare ale companiei Oracle.

Într-o mișcare anticipată pe scară largă ca o „reducere agresivă”, Rezerva Federală a redus miercuri rata fondurilor federale cu un sfert de punct procentual, aducând-o într-un interval cuprins între 3,5% și 3,75%.

Cu toate acestea, mișcarea a fost însoțită de semnale de precauție cu privire la traiectoria viitoare a politicii monetare, cu trei voturi împotrivă în cadrul Comitetului Federal pentru Piața Deschisă — lucru nemaiîntâlnit din septembrie 2019.

Comitetul și-a majorat, de asemenea, proiecția privind creșterea economică (PIB) în 2026 cu jumătate de punct procentual, la 2,3%, față de prognoza din septembrie. De asemenea, continuă să se aștepte ca inflația să rămână peste ținta de 2% până în 2028.

Într-o conferință de presă care a urmat deciziei, președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a declarat că inflația rămâne „oarecum ridicată” din cauza efectelor tarifare, exprimându-și speranța că datele economice viitoare vor oferi o imagine mai clară.

El a menționat că Fed a redus ratele dobânzilor cu 175 de puncte de bază din septembrie anul trecut, iar politica este acum aproape de teritoriul neutru.

În ceea ce privește tranzacționarea, indicele Dow Jones Industrial Average a crescut cu 1% (echivalentul a 484 de puncte) până la 48.541 de puncte, la ora 16:06 GMT, în timp ce indicele S&P 500, în sens mai larg, a scăzut cu 0,3% (echivalentul a 22 de puncte) până la 6.864 de puncte, iar indicele Nasdaq Composite a scăzut cu 1,1% (echivalentul a 240 de puncte) până la 23.411 puncte.

Prețurile cuprului au atins noi recorduri în această săptămână, determinate de două forțe dominante: trecerea Chinei către un sprijin economic mai puternic și așteptările tot mai mari că Rezerva Federală a SUA va începe în curând să reducă ratele dobânzilor. Împreună, acești factori i-au împins pe investitori către metal, amplificând în același timp îngrijorările cu privire la un potențial deficit de ofertă până în 2026.

La Bursa de Metale din Londra, contractul de referință pe trei luni pentru cupru a atins 11.771 de dolari pe tonă, în timp ce contractele de la Shanghai au urcat până la 93.300 de yuani pe tonă. Contractele futures de la New York și Mumbai s-au mișcat în aceeași direcție, subliniind amploarea globală a creșterii.

Impulsul Chinei pentru creștere economică aprinde creșterea prețurilor cuprului

Cea mai recentă creștere a început după o întâlnire cheie de la Beijing, unde liderii chinezi au declarat că susținerea creșterii economice va fi prioritatea principală pentru 2026, promițând o poziție fiscală „mai proactivă” și o politică monetară „moderat acomodativă”. Investitorii au interpretat acest lucru ca un semnal clar al unui nou stimulent.

Se așteaptă ca o parte semnificativă din aceste cheltuieli să fie direcționată către modernizarea rețelelor electrice, a sistemelor de energie regenerabilă, a centrelor de date și a calculului de înaltă performanță - sectoare care consumă cantități uriașe de cupru.

Datele comerciale mai solide din China au contribuit la acest impuls, exporturile crescând în noiembrie și depășind excedentul comercial anual peste 1 trilion de dolari pentru prima dată. Cuprul de la Shanghai a încheiat sesiunea în creștere cu aproximativ 1,5%, stabilind un nou record de închidere.

Tendințele pe termen lung întăresc optimismul. Agenția Internațională pentru Energie se așteaptă ca, în 2035, consumul de cupru rafinat să ajungă la 33 de milioane de tone și la 37 de milioane de tone până în 2050, comparativ cu aproximativ 27 de milioane de tone în 2024, ceea ce sugerează că ar putea apărea deficite structurale în anii următori.

Reducerile ratelor dobânzilor din SUA alimentează și mai mult raliul

Așteptările monetare au jucat, de asemenea, un rol crucial. Rezerva Federală a redus miercuri ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază.

Reducerile de rate slăbesc de obicei dolarul american, făcând ca mărfurile denominate în dolari, cum ar fi cuprul, să fie mai ieftine pentru cumpărătorii globali. În același timp, îngrijorările că SUA ar putea impune tarife la cuprul rafinat i-au determinat pe cumpărătorii americani să accelereze stocarea.

Retragerile din depozitele LME continuă să crească, în timp ce stocurile Comex din SUA au atins niveluri record. În afara SUA, însă, lipsurile de aprovizionare se agravează.

Topitoriile chineze intenționează să reducă producția de cupru rafinat cu aproximativ 10% din cauza scăderii taxelor de tratare și a deficitului de concentrate. Analiștii de la GF Futures și Citic Securities avertizează asupra unui potențial deficit de 450.000 de tone până în 2026. De asemenea, Citic se așteaptă ca piața să solicite prețuri medii de peste 12.000 de dolari pe tonă în 2026 pentru a stimula noi investiții în minerit.

Tensiunile privind aprovizionarea în Chile și Peru sporesc presiunea pe piață

Furnizarea de cupru rămâne sub presiune vizibilă. Întreruperile producției din Chile și Peru - care furnizează împreună aproape 40% din cuprul extras la nivel mondial - au încetinit producția. Mai multe mine se confruntă cu scăderea conținutului de minereu, lipsă de apă și întârzieri în aprobările guvernamentale.

Datele Grupului Internațional de Studiu al Cuprului (ICSG) arată că oferta globală de cupru rafinat a crescut cu doar 1% în 2024, în timp ce producția minieră a crescut cu mai puțin de 2%, evidențiind ritmul lent al noii oferte.

Aceste constrângeri au sporit atenția asupra proiectelor viitoare, inclusiv a dezvoltărilor aflate în stadiu incipient ale Filo Corp în Argentina, Ivanhoe Electric în SUA și proiectul Copper World al Hudbay din Arizona. Deși mai sunt încă la câțiva ani distanță, ele reprezintă o parte importantă a perspectivei pe termen lung a aprovizionării.

Perspectivele pieței: volatilitate accentuată în 2026

Piețele cuprului se pregătesc pentru o perioadă de volatilitate sporită. Chiar și cu prețuri la niveluri record, factorii subiacenți rămân fragili.

Stocurile LME au scăzut la niveluri extrem de scăzute în comparație cu ultimul deceniu, în timp ce cererea din sectoarele industriale cheie rămâne puternică. Acest lucru lasă piața vulnerabilă la fluctuații bruște de prețuri chiar și din cauza unor modificări minore ale ofertei sau cererii.

Analiștii avertizează că în 2026 condițiile ar putea fi și mai dificile, pe măsură ce cererea crește din partea vehiculelor electrice, a sistemelor de energie regenerabilă, a extinderii rețelelor electrice și a construcției de centre de date. Un singur vehicul electric poate utiliza de până la patru ori mai mult cupru decât necesarul unei mașini pe benzină.

Instalațiile solare și eoliene necesită cantități mari de cabluri și transformatoare cu consum mare de cupru, în timp ce centrele de date bazate pe inteligență artificială și infrastructura de cloud computing devin o sursă de cerere în creștere rapidă.

În ceea ce privește oferta, creșterea rămâne prea lentă. Multe mine din Chile și Peru se confruntă cu o calitate în scădere a minereului, necesitând prelucrarea unei cantități mai mari de rocă pentru a produce aceeași cantitate de metal.

Reglementările de mediu, obstacolele în calea aprobării comunității și deficitul de apă au întârziat, de asemenea, noile proiecte, ceea ce face ca răspunsurile ofertei la șocurile cererii să fie din ce în ce mai dificile.

Condițiile financiare adaugă un alt nivel de risc, deoarece reducerile suplimentare ale ratelor dobânzii din SUA sau un dolar mai slab ar putea atrage mai multe investiții în cupru, în timp ce o încetinire globală sau o cerere mai slabă din China ar putea declanșa corecții bruște ale prețurilor.

Mulți analiști se așteaptă ca cuprul să fie una dintre cele mai volatile mărfuri până în 2026, având în vedere cererea puternică pe termen lung și condițiile fragile de piață pe termen scurt.

Previziunile cercetărilor indică faptul că piața cuprului rafinat va rămâne în deficit timp de mai mulți ani. JP Morgan estimează un deficit de 330.000 de tone în 2026, cu prețuri care ating în jur de 12.500 de dolari pe tonă în al doilea trimestru al anului 2026 și o medie anuală de aproape 12.075 de dolari.

Banca observă o cerere în creștere — în special din partea centrelor de date, electrificării și modernizării rețelelor electrice — care oferă un sprijin major în creștere, în timp ce oferta limitată și stocurile reduse mențin presiunile asupra prețurilor.

Între timp, datele ICSG arată doar o creștere modestă a ofertei de cupru mineral și rafinat, indicând o piață structural strânsă, chiar dacă prețurile scad ușor față de maximele actuale.

Cuprul intră într-o nouă fază

Creșterea prețurilor cuprului la niveluri record nu este un fenomen pe termen scurt. Noile planuri de stimulare ale Chinei, perspectiva unor noi reduceri ale ratelor dobânzii în SUA și problemele persistente de aprovizionare din principalele țări producătoare propulsează piața în sus simultan.

Având în vedere stocurile scăzute și dezvoltarea lentă a proiectelor, piața a intrat într-o perioadă de tensiune susținută.

Având în vedere importanța cuprului pentru energia curată, electrificare și infrastructura digitală, este probabil ca cererea să continue să crească în anii următori. Prin urmare, condițiile dificile actuale ar putea persista până în 2026 și ulterior.

În timpul tranzacțiilor din SUA, contractele futures pe cupru în decembrie au crescut cu 1,6%, ajungând la 5,43 dolari pe livră, la ora 14:57 GMT.