Yenul japonez a crescut luni în tranzacțiile asiatice, la începutul ultimei săptămâni de tranzacționare din 2025, față de un coș de valute globale, intrând în teritoriul pozitiv față de dolarul american. Creșterile au venit după ce rezumatul opiniilor de la ultima reuniune de politică monetară a Băncii Japoniei a arătat că factorii de decizie politică sunt de acord asupra necesității de a continua creșterea ratelor dobânzilor.

Unii membri au avertizat că banca centrală ar putea rămâne în urmă în normalizarea politicii monetare, menționând că așteptarea unei alte întâlniri ar putea reprezenta un „risc semnificativ”, având în vedere că ratele reale ale dobânzilor din Japonia rămân printre cele mai scăzute la nivel global.

Prezentare generală a prețurilor

Cursul de schimb al yenului japonez astăzi: dolarul a scăzut cu 0,3% față de yen, ajungând la 156,06, de la un nivel de deschidere de 156,50, după ce a înregistrat un maxim al sesiunii de 156,53.

Yenul a încheiat sesiunea de vineri în scădere cu 0,35% față de dolar, marcând prima sa pierdere în patru sesiuni, după ce guvernul japonez a propus cheltuieli record pentru următorul an fiscal.

Săptămâna trecută, yenul a crescut cu aproximativ 0,8% față de dolar, prima sa creștere săptămânală din ultimele trei săptămâni, susținut de dobânzile de cumpărare de la niveluri mai scăzute și de avertismentele repetate din partea oficialilor guvernamentali japonezi cu privire la posibilitatea unei intervenții pentru a sprijini moneda locală.

Rezumatul opiniilor Băncii Japoniei

Banca Japoniei a publicat luni, la Tokyo, rezumatul opiniilor de la ultima sa reuniune de politică monetară, desfășurată în perioada 18-19 decembrie, care a dus la o majorare a ratei dobânzii la 0,75%, cel mai ridicat nivel din 1995.

Rezumatul a arătat o schimbare clară către o poziție mai agresivă în rândul majorității membrilor consiliului de administrație, mai mulți dintre aceștia subliniind necesitatea unor creșteri suplimentare ale ratelor dobânzilor în viitor. Membrii au fost de acord că majorarea treptată a ratelor și reducerea stimulentelor monetare sunt necesare pentru a asigura stabilitatea prețurilor pe termen lung.

Unii factori de decizie politică au avertizat că banca riscă să rămână în urmă în procesul de normalizare, subliniind că amânarea acțiunilor până la o altă reuniune ar putea fi riscantă, deoarece ratele dobânzilor reale din Japonia rămân cele mai scăzute dintre economiile majore.

Mai mulți membri au remarcat, de asemenea, că ratele dobânzilor extrem de scăzute ale Japoniei în comparație cu alte bănci centrale contribuie la slăbiciunea yenului, care, la rândul său, amplifică presiunile inflaționiste prin creșterea costurilor importurilor.

Guvernatorul Băncii Japoniei, Kazuo Ueda, a declarat săptămâna trecută că inflația de bază din țară se accelerează constant și se apropie de ținta de 2% a băncii centrale, reafirmând disponibilitatea băncii de a continua majorarea ratelor dobânzilor.

Ratele dobânzilor japoneze

Prețul de piață pentru o majorare a ratei dobânzii cu un sfert de punct procentual de către Banca Japoniei la ședința sa din ianuarie rămâne constant la aproximativ 20%.

Investitorii așteaptă date suplimentare privind inflația, șomajul și creșterea salariilor în Japonia pentru a reevalua aceste așteptări.

Principalii indici bursieri de pe Wall Street s-au aflat în apropierea unor maxime record în tranzacțiile reduse de vineri, după sărbătoarea Crăciunului, investitorii pariind că reducerile suplimentare ale ratelor dobânzilor și câștigurile solide ale companiilor vor împinge piețele către noi vârfuri anul viitor.

Indicele de referință S&P 500 a atins un maxim istoric intraday, apropiindu-se de pragul de 7.000 de puncte, în timp ce indicele Dow Jones Industrial Average s-a situat cu doar 0,3% sub recordul stabilit pe 12 decembrie.

Această performanță a urmat unei creșteri recente a acțiunilor americane după luni de vânzări agitate, perioadă în care acțiunile legate de inteligența artificială au fost supuse presiunilor din cauza îngrijorărilor legate de evaluările ridicate și de creșterea cheltuielilor de capital care afectează profiturile.

Cu toate acestea, semnele de rezistență ale economiei SUA, perspectiva unei politici monetare mai acomodative odată cu numirea unui nou președinte al Rezervei Federale anul viitor și interesul reînnoit pentru acțiunile din domeniul inteligenței artificiale au susținut o revenire a pieței. Acest lucru a plasat indicele S&P 500, Dow Jones și Nasdaq pe drumul cel bun pentru un al treilea an consecutiv de câștiguri.

Brian Jacobsen, economist-șef la Annex Wealth Management, a declarat că 2026 va fi probabil un an dificil pentru piețe, menționând că firmele vor trebui să obțină câștiguri tangibile în ceea ce privește productivitatea și marjele de profit din inteligența artificială și alte investiții.

Conform datelor compilate de LSEG, analiștii se așteaptă ca profiturile indicelui S&P 500 să crească cu 15,5% în 2026, comparativ cu o creștere proiectată de 13,2% în 2025.

Indicele S&P 500 a crescut cu peste 17% de la începutul anului 2025, impulsionat în mare parte a anului de acțiunile tehnologice cu mega-capitalizare, deși raliul s-a extins recent pentru a include sectoare ciclice precum cele financiare și cele ale materialelor de bază.

Traderii urmăresc, de asemenea, dacă așa-numita „reluare a lui Moș Crăciun” se va materializa anul acesta. Acest model sezonier prezintă de obicei creșteri ale indicelui S&P 500 în ultimele cinci zile de tranzacționare ale anului și în primele două sesiuni din ianuarie, potrivit Stock Trader's Almanac. Perioada a început miercuri și se încheie pe 5 ianuarie.

La ora 9:39 dimineața, ora de Est, indicele Dow Jones Industrial Average a crescut cu 10,77 puncte, sau 0,02%, până la 48.741,93. Indicele S&P 500 a adăugat 9,97 puncte, sau 0,14%, până la 6.942,02, în timp ce indicele Nasdaq Composite a urcat cu 42,38 puncte, sau 0,17%, până la 23.655,69.

Șase din cele 11 sectoare din S&P 500 au înregistrat creșteri, conduse de tehnologia informației, în timp ce utilitățile și industria au avut cele mai slabe performanțe.

Acțiunile Nvidia au crescut cu 1,5% după ce proiectantul de cipuri de inteligență artificială a fost de acord să licențieze tehnologia cipurilor de la startup-ul Groq și să numească directorul executiv al acestuia.

În schimb, acțiunile Biohaven au scăzut cu 1,4% după ce medicamentul său experimental pentru depresie nu a reușit să atingă criteriul principal de evaluare într-un studiu clinic intermediar, adăugându-se la o serie de eșecuri cu care s-a confruntat compania în acest an.

Acțiunile Coupang au crescut cu 8,6% după ce firma de comerț electronic a anunțat că toate datele clienților scurse din operațiunile sale din Coreea de Sud au fost șterse de presupusul făptaș.

Companiile miniere de metale prețioase listate la bursa americană, inclusiv First Majestic, Coeur Mining și Endeavour Silver, au crescut, de asemenea, între 1,8% și 3,3%, prețurile aurului și argintului atingând noi recorduri.

Acțiunile în creștere le-au depășit numeric pe cele în scădere la Bursa de Valori din New York cu un raport de 1,11 la 1, în timp ce emisiunile în scădere au condus acțiunile în creștere de la Nasdaq cu un raport de 1,34 la 1.

Indicele S&P 500 a înregistrat 13 noi maxime pe 52 de săptămâni și niciun nou minim, în timp ce indicele Nasdaq Composite a înregistrat 18 noi maxime și 52 de noi minime în aceeași perioadă.

Principala monedă de rezervă a lumii pare să înregistreze cea mai slabă performanță anuală din ultimul deceniu. Indicele dolarului american (DXY), care măsoară dolarul în raport cu un coș de valute majore, a scăzut cu aproximativ 10% până la sfârșitul lunii septembrie, cu pierderi și mai mari față de mai multe valute individuale.

În aceeași perioadă, dolarul a scăzut cu 13,5% față de euro, cu 13,9% față de francul elvețian, cu 6,4% față de yenul japonez și cu 5,6% față de un coș de valute importante ale piețelor emergente.

Ce a determinat scăderea drastică a dolarului în 2025?

Declinul a reflectat o combinație de presiuni structurale persistente și noi vulnerabilități care au devenit mai pronunțate în 2025.

Printre preocupările persistente s-au numărat creșterea poverii datoriei SUA, care a fost exacerbată de adoptarea așa-numitei „Legi Big Beautiful”, alături de o erodare treptată a avantajului de creștere al SUA, în special pe fondul incertitudinii legate de tarifele vamale.

În același timp, au apărut noi riscuri. Investitorii globali au început să își mărească acoperirile împotriva expunerii la activele americane, inversând anii de scădere a acoperirii riscurilor, când încrederea în așa-numitul „excepționalism american” era la apogeu. Incertitudinea politică a afectat, de asemenea, sentimentele, variind de la întrebări legate de independența Rezervei Federale până la sensibilitatea sporită a pieței la știrile legate de tarife.

Împreună, aceste forțe au produs unul dintre cele mai notabile episoade de slăbiciune a dolarului din memoria recentă.

Trei întrebări cheie pentru anul 2026

1. Se află dolarul pe o tendință structurală descendentă?

În ciuda scăderii recente accentuate, dovezile nu indică o prăbușire structurală completă a dolarului. Cea mai mare parte a slăbiciunii reflectă factori ciclici și determinați de politici: încetinirea creșterii economice din SUA, reducerea diferențialelor de dobândă, deficitele fiscale persistente și inflația ridicată. Schimbările fluxurilor globale de capital, reluarea acoperirii activelor în dolari și scăderea încrederii în politicile economice din SUA au adăugat o presiune suplimentară.

Acestea fiind spuse, pilonii structurali cheie rămân intacți. Dolarul continuă să domine ca principală monedă de rezervă și de decontare la nivel mondial și își păstrează atractivitatea de refugiu sigur în perioadele de stres.

Prin urmare, pare mai probabil ca dolarul să intre într-o fază extinsă de slăbiciune ciclică decât într-un declin structural pe termen lung.

2. A făcut declinul din 2025 dolarul din nou atractiv?

Deși scăderea bruscă a valorilor mobiliare a îmbunătățit evaluările în comparație cu începutul anului, o perspectivă istorică mai lungă sugerează că dolarul rămâne relativ scump. Dintre cele 34 de monede majore ale piețelor dezvoltate și emergente, doar nouă sunt considerate mai supraevaluate decât dolarul. Aceasta implică faptul că dolarul a devenit relativ mai ieftin, dar nu cu adevărat ieftin.

3. Cum ar trebui investitorii să își poziționeze portofoliile?

Pentru investitorii din SUA, acest mediu oferă o oportunitate de a crește expunerea pe piețele din afara SUA, nu doar pentru că multe dintre ele oferă randamente mai bune ajustate la risc, ci și pentru că expunerea la valute oferă acum un potențial de creștere mai mare în raport cu dolarul.

Pentru investitorii din afara Statelor Unite, expunerea la dolar este adesea deja ridicată din cauza ponderării mari a acțiunilor americane în indicii globali. În acest caz, echilibrarea costurilor și beneficiilor acoperirii riscului valutar devine esențială.

Costurile de acoperire a riscurilor și randamentele variază foarte mult. Acestea sunt aproape de zero pentru investitorii din Marea Britanie, ajung la aproximativ 4% anual în Japonia sau Elveția din cauza diferențialelor mari de dobândă și pot chiar genera randamente pozitive pentru investitorii de pe piețele cu randament ridicat, cum ar fi Africa de Sud.

Ce ar putea înlocui dolarul?

Pe termen lung, chiar și cu o slăbiciune continuă a dolarului, identificarea unei alternative clare rămâne dificilă. Aurul a câștigat popularitate ca refugiu sigur, dar absența fluxurilor de numerar complică evaluarea, în timp ce volatilitatea sa ridicată limitează fiabilitatea.

Yenul japonez pare atractiv din punct de vedere al evaluării, dar înlocuirea expunerii la acțiuni americane cu acțiuni japoneze exclusiv din motive valutare este impracticabilă, având în vedere dominanța piețelor americane. Acoperirea completă a riscului într-o a treia monedă adaugă, de asemenea, complexitate și costuri.

Prin urmare, o abordare graduală și flexibilă a acoperirii riscului valutar pare a fi cea mai potrivită, ținând cont de diferențele de inflație și ratele dobânzilor între țări.

Dinamica războiului comercial și o pauză a Fed-ului domină anul 2025

Dolarul este pregătit să încheie anul 2025 în teritoriu negativ, ștergând câștigurile din anul precedent și revenind la nivelurile înregistrate ultima dată în 2022, în ciuda faptului că Rezerva Federală a rămas în mare parte nemișcată pentru cea mai mare parte a anului.

Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și lansarea „Războiului Comercial 2.0” au afectat sentimentul, investitorii temându-se că tarifele vor fi mai dăunătoare economiei SUA. Cu toate acestea, încheierea ulterioară a acordurilor comerciale în condiții relativ mai favorabile pentru Statele Unite a contribuit la susținerea unei reveniri modeste a dolarului în timpul verii.

Pe măsură ce temerile legate de recesiune s-au diminuat, așteptările inflaționiste au crescut din cauza îngrijorărilor legate de impactul tarifelor asupra prețurilor, determinând Fed să adopte o poziție prudentă și să semnaleze disponibilitatea de a analiza creșteri temporare de prețuri atâta timp cât nu apar efecte secundare ale inflației.

Piața muncii și inflația: dilema anului 2026

Pe măsură ce piața muncii se răcește, Rezerva Federală se confruntă cu riscul stagflației, un scenariu care s-ar putea extinde până la începutul anului 2026. În ciuda eforturilor lui Jerome Powell de a tempera așteptările pieței privind reducerile ratelor dobânzilor, investitorii prevăd o relaxare suplimentară, în special având în vedere posibilitatea numirii unui președinte al Fed mai moderat.

Totuși, aceste reduceri ar putea avea loc în contextul unei economii mai slabe, mai degrabă decât într-un mediu cu inflație scăzută, ceea ce ar face dolarul vulnerabil la presiuni suplimentare, în special în prima jumătate a anului 2026.

Yenul

O reluare a relaxării politicii Fed într-un moment în care alte bănci centrale au întrerupt reducerile ratelor dobânzilor expune dolarul la o slăbiciune suplimentară, cel puțin în primul trimestru al anului 2026.

Față de yen, nivelul de 140 rămâne un test critic, existând riscul ca autoritățile japoneze să intervină dacă moneda slăbește dincolo de 158–160 per dolar.

În același timp, Banca Japoniei ar putea deveni mai insistentă în majorarea ratelor dobânzilor ulterior, în special dacă creșterea salariilor continuă, iar inflația rămâne peste 2%.

Euro și lira sterlină: căi divergente

Pentru euro, traiectoria din 2026 va depinde de rezistența creșterii economice europene în raport cu ritmul reducerilor ratelor dobânzii din SUA. Perechea euro-dolar ar putea reveni la 1,20 într-un scenariu pozitiv sau ar putea scădea în intervalul 1,13-1,10 dacă Europa dezamăgește.

Perspectivele pentru lira sterlină par mai dificile. Încetinirea creșterii economice și reducerea inflației către 2% indică noi reduceri ale ratei dobânzii de către Banca Angliei, ceea ce implică o presiune suplimentară asupra lirei sterline.

Într-o discuție cu Matt Cunningham, economist la FocusEconomics, au fost examinate forțele cheie care au modelat piețele de petrol și gaze în 2025 și perspectivele pentru 2026. Conversația a explorat modul în care fundamentele economice, deciziile politice și evoluțiile geopolitice au influențat mișcările prețurilor țițeiului și gazelor naturale, evidențiind traiectoriile divergente ale celor două mărfuri. Discuția a privit, de asemenea, spre anul viitor, abordând așteptările privind cererea și oferta, capacitatea GNL și riscurile geopolitice care vor continua să definească piețele energetice globale.

Care au fost principalii factori economici, fundamentali sau geopolitici care au modelat prețurile petrolului și gazelor în 2025 și care sunt susceptibili să domine în 2026?

Cunningham a spus că graficul prețului țițeiului Brent din acest an poate fi văzut ca un rezumat vizual al evenimentelor definitorii de pe piață din 2025.

Pe parcursul anului, prețurile au continuat tendința descendentă începută în aprilie a anului precedent, deoarece OPEC+ a persistat cu creșteri ale producției, în timp ce economia chineză s-a confruntat cu dificultăți sub influența unui sector imobiliar slab, a încrederii scăzute a consumatorilor, a datoriei publice locale ridicate și a încetinirii cererii externe.

În plus, tarifele vamale impuse de „Ziua Eliberării” de președintele SUA, Donald Trump, au împins prețurile la niveluri de la care nu și-au revenit niciodată complet, cu excepția unei creșteri temporare în iunie, determinate de războiul de 12 zile dintre Iran și Israel.

De atunci, prețurile la Brent au continuat să scadă după ce OPEC+ a surprins piața cu creșteri agresive ale producției, menite să recupereze cota de piață de la producătorii din afara OPEC.

Gazele naturale au urmat o traiectorie diferită. Deși prețurile au fost inițial afectate de anunțul tarifelor, scenariul mai larg din 2025 s-a abătut puternic de la cel al petrolului. Prețurile au crescut, indicele de referință american Henry Hub atingând cel mai ridicat nivel din ultimii aproape trei ani.

Alegerea lui Trump ca președinte al SUA a susținut prețurile la gaze din SUA, deoarece acesta a acționat rapid pentru a accelera aprobările pentru exporturile de gaze naturale lichefiate. Acest lucru a dus la o creștere a livrărilor de GNL în acest an la niveluri record.

Privind spre 2026, FocusEconomics se așteaptă ca principalele tendințe ale anului 2025 să persiste:

Se preconizează că prețurile medii ale țițeiului Brent vor scădea la cel mai scăzut nivel de la pandemia de COVID-19.

Se așteaptă ca prețurile gazelor naturale din SUA să crească la cea mai mare medie anuală din 2014, excluzând creșterea din 2022 legată de războiul dintre Rusia și Ucraina.

Se așteaptă ca OPEC+ să continue să crească producția după o pauză temporară din primul trimestru al anului 2026, în timp ce creșterea globală este probabil să încetinească pe măsură ce efectele exporturilor concentrate în avans, înaintea tarifelor americane, se estompează.

Incertitudinea pe partea ofertei a fost o temă majoră în 2025. Cum afectează deciziile privind producția din OPEC+ perspectivele pentru anul viitor?

Se preconizează că producția globală de petrol și gaze va crește în 2026.

Instituții precum Administrația pentru Informații Energetice din SUA și Agenția Internațională pentru Energie și-au majorat previziunile în ultimele luni, reflectând creșteri mai rapide ale ofertei din OPEC+ și o creștere puternică a cererii de GNL din SUA.

Întrebarea cheie nu este dacă producția va crește, ci cu cât.

Fricțiunile interne din cadrul OPEC+ vor persista probabil. Rusia ar putea prefera niveluri de producție mai scăzute, având în vedere sancțiunile SUA, în timp ce se așteaptă ca țări precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite să insiste asupra unei producții mai mari, susținute de capacitatea neutilizată și de dorința de a recâștiga cota de piață de la producătorii din afara alianței.

În același timp, țări precum Kazahstanul și Irakul continuă să își depășească cotele de producție, în timp ce Angola a ieșit din grup la sfârșitul anului 2023, în urma unor dispute privind nivelurile de producție permise.

În ceea ce privește cererea, considerați că creșterea consumului global se apropie de un stagnare sau piața încă subestimează puterea cererii asiatice în 2026?

Cererea globală de petrol și gaze este probabil să crească anul viitor.

FocusEconomics estimează că producția globală de petrol va crește cu 1,1% în 2026, determinată de o producție mai mare în țările non-OPEC+, precum Guyana și Statele Unite.

Se preconizează, de asemenea, că cererea de gaze naturale va crește. Agenția Internațională pentru Energie estimează o creștere de aproximativ 2%, ceea ce va duce consumul la un nivel record, susținută de creșterea cererii din industrie și din domeniul producției de energie.

Asia rămâne extrem de dependentă de GNL. Agenția estimează că cererea regională de gaze va crește cu peste 4% în 2026, importurile de GNL crescând cu aproximativ 10%.

Aceste proiecții s-ar putea schimba rapid dacă economia globală sau sectorul energetic se confruntă cu noi șocuri, motiv pentru care monitorizarea continuă a previziunilor actualizate rămâne esențială.

Mai multe proiecte majore de GNL au intrat în funcțiune sau sunt în curs de dezvoltare. Cum va afecta noile capacități, în special din Statele Unite și Qatar, prețurile globale la gaze în 2026?

Se așteaptă ca proiectele de mare amploare din Qatar și Statele Unite să contribuie la o convergență a prețurilor globale la gaze. Previziunile sugerează că decalajul relativ dintre prețurile la gaze din SUA, care sunt de obicei mai mici din cauza ofertei interne abundente, și prețurile din Asia și Europa se va reduce la cel mai mic nivel din 2020, când cererea s-a prăbușit în timpul pandemiei.

Pe scurt, se așteaptă ca livrările record de GNL din SUA să crească prețurile interne, punând în același timp presiune asupra prețurilor externe.

Spre deosebire de petrol, piețele gazelor naturale prezintă disparități regionale de prețuri mult mai mari din cauza constrângerilor de transport. Petrolul poate fi transportat direct, în timp ce gazul trebuie lichefiat înainte de a fi transportat peste oceane. Extinderea capacității de GNL ar trebui să contribuie la reducerea acestor diferențe regionale de prețuri.

Din punct de vedere geopolitic, anul 2025 a fost marcat de volatilitate legată de Orientul Mijlociu, Rusia și Africa de Vest. Care regiuni reprezintă cel mai mare risc sau oportunitate pentru stabilitatea aprovizionării în 2026?

Negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina vor fi un factor critic de urmărit. Donald Trump a insistat fără succes pentru un acord de pace și a amenințat în repetate rânduri că își va retrage sprijinul pentru Ucraina.

Dacă astfel de amenințări ar fi puse în aplicare, Europa și Ucraina s-ar chinui să reziste singure Rusiei, ceea ce ar putea duce la un acord de pace favorabil Moscovei. Acest lucru, la rândul său, ar putea duce la ridicarea sancțiunilor asupra sectorului petrolier rus, la creșterea ofertei globale și la exercitarea unei presiuni descendente asupra prețurilor petrolului.