Prețul Ethereum a scăzut joi, pe măsură ce apetitul pentru risc a slăbit, în ciuda publicării datelor economice solide din SUA.

Datele finale au arătat că PIB-ul SUA a crescut cu 3,8% față de anul precedent în al doilea trimestru al anului 2025, comparativ cu o contracție de 0,6% în primul trimestru.

Cifrele Departamentului Muncii publicate joi au arătat că cererile inițiale de șomaj din SUA au scăzut cu 14.000, ajungând la 218.000, în săptămâna încheiată pe 20 septembrie, cel mai scăzut nivel de la mijlocul lunii iulie, în timp ce se aștepta o creștere la 233.000.

Președintele Rezervei Federale din Kansas City, Jeffrey Schmid, a declarat că reducerea cu 25 de puncte de bază a ratei dobânzii de săptămâna trecută a fost necesară pentru a asigura menținerea unei forme bune a pieței muncii, în ciuda riscurilor inflaționiste persistente.

Ethereum

Până la ora 21:29 GMT, Ethereum era în scădere cu 6,1%, ajungând la 3.907,7 dolari, pe CoinMarketCap.

Proiectul Venus al TotalEnergies din bazinul Orange din Namibia este genul de descoperire care face ca ochii directorilor din industria petrolieră să se lumineze și guvernele să viseze la profituri uriașe. A fost anunțat în februarie 2022 și a fost rapid recunoscut ca una dintre cele mai mari descoperiri de pe continent din ultimele decenii, estimându-se că conține aproximativ 1,5 miliarde de barili de țiței ușor (45° API), pe lângă 4,8 trilioane de metri cubi de gaze naturale.

Așteptările sunt imense: se estimează că producția va atinge un vârf de 150.000 de barili pe zi, zăcământul putând produce timp de 30 până la 40 de ani. Structura proprietății reflectă un amestec de capital global și participare locală: TotalEnergies (45,25%), QatarEnergy (35,25%), compania națională de petrol din Namibia, Namcor (10%) și Impact Oil & Gas din Marea Britanie (9,5%). Pentru Namibia, care nu a produs niciodată petrol la scară largă, Venus reprezintă un punct de cotitură major care ar putea crește PIB-ul țării cu până la 20% până în 2030.

Însă promisiunile zăcământului Venus sunt inseparabile de provocările sale. Zăcământul se află în ape foarte adânci (3.000 de metri sub suprafață și 300 de kilometri în larg), ceea ce îl face unul dintre cele mai solicitante proiecte offshore din punct de vedere tehnic din lume. La aceasta se adaugă complexitatea gazelor asociate, care a devenit centrul unei dispute care întârzie negocierile: Namibia dorește să aducă gazele pe uscat pentru a stimula producția internă de energie, în timp ce TotalEnergies preferă reinjectarea lor în rezervor pentru a menține presiunea, având în vedere permeabilitatea scăzută a rocilor. Pentru guvern, problema depășește limita energiei, ajungând la asigurarea veniturilor pe termen lung și la construirea unei baze pentru producția internă de energie electrică, în timp ce compania consideră acest lucru ca adăugând costuri și riscuri unui proiect aflat la limita viabilității comerciale.

TotalEnergies și-a ajustat deja planul de producție pentru a reflecta realitatea Namibiei. După ce inițial a propus o strategie mai ambițioasă, cu o capacitate de producție de 200.000 de barili pe zi, cifra a fost redusă la 150.000. Această ajustare pare a fi legată de strategia mai amplă a companiei de a se concentra pe valoare mai degrabă decât pe volum, prin menținerea unui platou de producție stabil timp de șapte până la opt ani, în loc să urmărească câștiguri rapide la început. De asemenea, reflectă conștientizarea contextului strategic: după retragerea Shell, TotalEnergies a devenit aproape singurul jucător major din Namibia, iar orice infrastructură viitoare (o potențială instalație GNL, conducte sau alte instalații) va cădea în mare parte pe umerii săi. Prin urmare, prelungirea duratei de viață a producției asigură randamente pe o perioadă mai lungă pentru a acoperi aceste investiții costisitoare.

Această tensiune definește negocierile aflate în desfășurare. Președintele Netumbo Nandi-Ndaitwah a plasat problema sub supravegherea sa directă și a creat o unitate prezidențială pentru petrol pentru a urmări discuțiile. Îngrijorarea este clară: Namibia nu dorește să repete experiența Guyanei, unde guvernul a acceptat, într-un acord din 1999 cu ExxonMobil, o rată a redevențelor de doar 2%, o înțelegere considerată acum un model negativ pentru producătorii emergenți de petrol. Din acest motiv, Namibia intră în negocieri cu TotalEnergies dintr-o poziție mai dură. Directorul general al TotalEnergies, Patrick Pouyanné, a subliniat că atingerea obiectivului primei producții în 2029 necesită o decizie finală de investiții înainte de sfârșitul acestui an, un termen care pare deja dificil de atins, având în vedere dezacordurile continue.

Viabilitatea economică a proiectului este, de asemenea, un punct de dispută. TotalEnergies a invocat un preț de rentabilitate de 20 de dolari pe baril, ceea ce pare mai degrabă o poziție de negociere decât o evaluare realistă, deoarece majoritatea proiectelor similare în ape adânci costă în jur de 35 de dolari pe baril. De exemplu, proiectele ExxonMobil din Guyana (la o adâncime de 1.700 de metri) și câmpurile pre-săline ale Petrobras din Brazilia (2.000 de metri) demonstrează acest lucru. Venus, la o adâncime de peste 3.000 de metri și o adâncime geologică totală de 6.300 de metri, împreună cu un raport ridicat gaze/petrol, se confruntă cu dificultăți mai mari. Lipsa datelor precise privind conținutul de gaze al zăcământului face dificilă conceperea planurilor de reinjecție și procesare, ceea ce sporește incertitudinea costurilor. Analiștii avertizează că, dacă gazul este mai abundent decât se așteaptă, reinjecția ar putea reduce semnificativ randamentele.

Experiența recentă a companiei Shell oferă un avertisment clar. La începutul anului 2025, compania a renunțat la 400 de milioane de dolari pentru licența sa PEL 39 din largul coastei Namibiei și a abandonat sondele Jonker, Graff și Enigma după ce a ajuns la concluzia că zăcămintele de calitate slabă și conținutul ridicat de gaze le făceau neviabile din punct de vedere comercial. Această ieșire arată că nu toate descoperirile din Bazinul Orange pot fi dezvoltate și că Venus, în ciuda promisiunilor sale vaste, nu este imună la aceste constrângeri geologice și economice.

Cu toate acestea, Namibia încearcă să se poziționeze ca un nou centru energetic. Pe lângă petrol, guvernul promovează un proiect de hidrogen verde în valoare de 10 miliarde de dolari cu investitori germani, a cărui producție este programată să înceapă în 2027-2028. Această mișcare paralelă către energia nefosilă demonstrează o strategie de diversificare, cu Venus ca piatră de temelie, dar nu singurul pilon.

Pentru TotalEnergies, Venus reflectă atât amploarea pariurilor sale africane, cât și riscurile aferente. Continentul reprezintă acum jumătate din producția sa operațională și cea mai mare parte din bugetul său de explorare. Obiectivele de creștere sunt concentrate pe GNL și petrol offshore în Namibia, Angola și Gabon. Dar proiectul namibian întruchipează provocările explorării de frontieră. Retragerea companiei din Africa de Sud în 2025, după ce a renunțat la licența sa offshore din largul coastei Cape Town din cauza provocărilor politice și de mediu, evidențiază fragilitatea mediului operațional din regiune.

Un factor geopolitic adaugă o altă dimensiune: China s-a impus deja ca cel mai mare investitor străin în mineritul de uraniu din Namibia și este activă în domeniul energiei regenerabile și al infrastructurii. Camera Africană de Energie a deschis un birou la Shanghai pentru a facilita participarea Chinei la proiecte energetice, indicând o schimbare strategică pe continent. Pentru TotalEnergies, orice întârziere sau dispută cu guvernele ar putea permite concurenților să își consolideze prezența, slăbind potențial poziția pe termen lung a companiei franceze.

Prin urmare, proiectul Venus se situează între o oportunitate extraordinară și un test profund. Pe hârtie, ar putea genera o creștere majoră a fluxurilor de numerar ale TotalEnergies până în 2030 și ar putea remodela traiectoria economică a Namibiei. Dar, în realitate, trebuie abordate provocările tehnice enorme, nevoia de termeni financiari care să echilibreze randamentele investitorilor cu ambițiile statului și un context geopolitic volatil. Dacă problemele legate de gaze, venituri și infrastructură sunt rezolvate în curând, Venus ar putea deveni unul dintre proiectele petroliere de referință ale acestui deceniu. Dacă nu, s-ar putea transforma într-un alt exemplu al modului în care oportunitățile energetice masive la frontieră pot fi oprite sub greutatea costurilor, politicii și concurenței.

Indicii bursieri americani au scăzut joi, pe măsură ce presiunea a persistat asupra sectorului tehnologic, în special asupra acțiunilor din domeniul inteligenței artificiale.

Datele economice publicate astăzi au arătat că PIB-ul SUA a crescut cu o rată anualizată de 3,8% în lectura finală pentru al doilea trimestru al anului 2025, comparativ cu o contracție de 0,6% în primul trimestru al acestui an.

Datele Departamentului Muncii publicate joi au arătat, de asemenea, că cererile inițiale de șomaj au scăzut cu 14.000, ajungând la 218.000, în săptămâna încheiată pe 20 septembrie, cel mai scăzut nivel de la mijlocul lunii iulie, în timp ce se aștepta o creștere la 233.000.

Președintele Rezervei Federale din Kansas City, Jeffrey Schmid, a declarat că reducerea cu 25 de puncte de bază a ratei dobânzii de săptămâna trecută a fost necesară pentru a asigura menținerea unei forme bune a pieței muncii, în ciuda riscurilor persistente legate de inflație.

În tranzacționare, indicele Dow Jones Industrial Average a scăzut cu 0,1% (21 de puncte) la 46.100 până la ora 15:59 GMT. Indicele S&P 500, de asemenea, a scăzut cu 0,4% (25 de puncte) la 6.612, în timp ce indicele Nasdaq Composite a pierdut 0,4% (98 de puncte) la 22.399.

Prețurile cuprului au scăzut joi, pe măsură ce dolarul american s-a apreciat față de majoritatea valutelor importante, iar investitorii au evaluat măsurile de reglementare ale Chinei care vizează industria de topire a cuprului din țară.

O agenție media chineză de stat a relatat joi că China, cea mai mare topitorie de cupru din lume, explorează modalități de a înăspri supravegherea extinderii capacității, deoarece taxele de tratare record au erodat profiturile companiilor.

Chen Xuexun, vicepreședintele Asociației Industriei Metalelor Neferoase din China, a declarat în cadrul unei întâlniri de miercuri că taxele reduse de tratare și rafinare (TC/RC) reprezintă „cea mai importantă” provocare cu care se confruntă sectorul.

El a adăugat că taxele plătite de mineri topitoriilor au fost afectate de ceea ce este cunoscut în China drept „concurență de tip involuție” - o rivalitate intensă atât de distructivă încât subminează însăși industria. Aceasta vine în urma extinderilor masive ale capacității de topire care au depășit oferta de cupru extras, limitând disponibilitatea concentratelor.

Chen a declarat: „Concurența de tip involuțional a prejudiciat atât industriei, cât și intereselor naționale, așa că companiile de cupru trebuie să i se opună ferm. Asociația a propus măsuri specifice pentru a controla strict extinderea capacității.”

La începutul lunii iulie, factorii de decizie chinezi s-au angajat să abordeze „concurența dezordonată a prețurilor”, stârnind speranțe privind reforme ale ofertei în industriile afectate de supracapacitate. Acest anunț a dus la creșterea prețurilor unor mărfuri precum litiul și cărbunele la momentul respectiv.

Cu toate acestea, prețurile cuprului au scăzut abia în iulie, chiar dacă producția a scăzut cu 2,5% față de un nivel record în iunie.

Taxele de tratare au scăzut de atunci la minime record, unele topitorii chineze fiind de acord să proceseze cupru pentru Antofagasta din Chile fără comisioane, în baza unui contract pe termen lung. Comisioanele spot de tratare/reducere au rămas în teritoriu negativ din decembrie anul trecut.

Riscurile cu care se confruntă topitoriile chineze - și cele mai mari consumatori de cupru din lume - au crescut după ce Freeport-McMoRan și-a redus previziunile privind producția de cupru în Indonezia, o mișcare care, potrivit analiștilor, a contribuit la creșterea prețurilor globale la cupru.

Prețul cuprului de referință pe trei luni la Bursa de Metale din Londra a crescut cu 1,02%, ajungând la 10.442 de dolari pe tonă metrică, până la ora 10:09 GMT, joi, după ce a atins cel mai ridicat nivel din ultimele 15 luni în sesiune.

Printre participanții la reuniunea de miercuri a industriei s-au numărat topitorii importante din China, precum Jinchuan Group, Jiangxi Copper, Tongling Nonferrous, China Copper, Daye Nonferrous, China Minmetals și Zijin Mining, potrivit publicației susținute de stat China Nonferrous Metals News.

Între timp, indicele dolarului a crescut cu 0,5%, ajungând la 98,3 la ora 15:43 GMT, atingând un maxim de 98,3 și un minim de 97,7.

În tranzacționare, contractele futures pe cupru din decembrie au scăzut cu 1,1%, ajungând la 4,76 dolari pe livră, la ora 15:37 GMT.